Parodontologia
Este ramura medicinei dentare ce se ocupă cu profilaxia, diagnosticul și tratamentul afecțiunilor parodonțiului marginal, reprezentat de gingie, ligament parodontal și os alveolar, în contextual afecțiunilor oro-dentare și sistemice.
Ce este boala parodontală?
Boala parodontală sau “parodontoza” este o afecțiune cronică de tip inflamator ce se manifestă
la nivelul țesuturilor de susținere a dintelui pe arcadă și poate duce la pierderea dinților prin distrugerea țesutului moale și a osului alveolar. În trecut se utiliza termenul de parodontoză însă acesta a fost înlocuit cu conceptul de boală parodontală sau parodontită marginală.
Boala parodontală netratată are o evoluție marcată de perioade de liniște, alternând cu perioade
de activitate, formele cu progresie rapidă putând duce la pierderea dinților atât la pacienții tineri cât și la cei în vârstă.
Cauzele bolii parodontale
Factorul causal este reprezentat de placa bacteriană. Placa bacteriană poate fi observată ca un
depozit alb gălbui pe suprafața dinților, în special în zona de colet (îmbinarea dintelui cu gingia), pe fața vestibulară sau orală a dinților.
Factorii favorizanți ai bolii parodontale:
– Igiena deficitară a cavității orale
– Tartrul dentar, este rezultatul mineralizării plăcii bacteriene, aderent de suprafața dentară, lucrări
protetice, aparate ortodontice, obturații dentare (plombe), care se mărește în volum progresiv
cauzând leziuni gingivale, ulcerații și soluții de continuitate pentru penetrarea bacteriană în
țesuturi
– Cariile dentare, determină din cauza durerilor la contactul cu alimentele o masticație unilaterală
și superficială. În această situație autocurațirea și chiar curațirea artificială nu mai acționează în
sensul îndepărtării plăcii bacteriene cauzând inflamație gingivală
– Fumatul – depunerile de nicotină favorizeaza depunerea de placă bacteriană pe suprafețele
dentare și radiculare
– Trauma ocluzală determinată de solicitări supraliminare nefiziologice ca intensitate, durată,
frecvență, directive și care se manifestă prin suferință parodontală (bruxism)
– Edentația (lipsa dinților)
– Anomaliile dento-maxilare reprezintă un factor de risc prin retenția resturilor alimentare și a plăcii
bacteriene și dificultatea de îndepărtare prin autocurățire și curățire artificială
– Obiceiurile vicioase: respirația orală, periaj traumatic
– Bolile sistemice și factorul genetic
Manifestările bolii parodontale
In stadiile incipiente, boala parodontală se manifestă prin:
– Sângerări gingivale la periaj
– Inflamație gingivală
– Modificări de culoare și textură a gingiei.
În evoluția bolii apar durerea, retracția gingivală cu vizibilitatea rădăcinilor dentare dezgolite, urmată de hipersensibilitate și carii radiculare, pungi parodontale de diferite adâncimi, mobilitate dentară care poate duce la pierderea dinților.
Tratamentul bolii parodontale
Tratamentul bolii parodontale este unul complex și urmărește încetinirea evoluției bolii. În funcție
de gradul afectării parodontale există mai multe moduri de a trata boala parodontală. În fazele incipiente vom adopta tratamentul nechirurgical prin folosirea procedurilor minim invazive:
– detartrajul, eliminarea tartrului supragingival și subgingival și a microrganismelor(bacteriilor) de
pe suprafața dintelui și de sub gingie
– surfasajul radicular
– folosirea de substanțe antibiotice și antiseptice sub forma de geluri, apă de gură și paste de dinți
adecvate, în special cele care au un conținut crescut de clorhexidină
În formele severe tratamentul nechirurgical și buna igienă orală nu mai sunt suficiente de aceea se
va recurge la tratamentul chirurgical:
– chiuretajul subgingival
– operația cu lambou
– grefă de os
– regenerare tisulară ghidată
Pentru reușita tratamentului parodontal, cooperarea pacientului este esențială. Acesta trebuie să
înțeleagă necesitatea vizitelor regulate la medicul stomatolog (cel puțin o dată la 6 luni) pentru detartraj și surfasaj gingival. Pacientul va fi instruit pentru menținerea igienei orale corecte, periaj dentar de 2 ori pe zi, folosirea zilnică a aței dentare, utilizarea apei de gură, folosirea unei periuțe adecvate recomandată de medicul parodontolog și schimbarea acesteia la 3 luni, folosirea dușului bucal care favorizează masajul gingival precum și indepărtarea plăcii bacteriene.