Chirurgie dentară
Cea mai frecventă intervenție chirurgicală care se practică în stomatologie este extracția dentară. Exodonția este o intervenție de necesitate și constă în îndepărtarea unui dinte care provoacă sau întreține procese locale, regionale sau generale ce nu pot fi lichidate prin tratamente conservatoare.
Tipuri de extracții dentare:
Extracția dentară atraumatică (alveoloplastică)
Atunci când un dinte trebuie extras, se recomandă ca dimensiunea naturală a osului în care dintele era implantat să fie păstrată. Dacă un astfel de tratament nu este aplicat dupa extracție, apare resorbția osoasă, iar inserarea unui implant dentar în locul dintelui extras devine mai scumpă, anevoioasă, invazivă și necesită mai mult timp.
Etapele extracției dentare atraumatice:
- Desprinderea țesuturilor moi din jurul dintelui
- Dislocarea (luxația) dintelui cu elevatorul dentar
- Adaptarea cleștelui de extracție la dintele pacientului
- Dislocarea (luxația) cu cleștele dentar
- Îndepărtarea dintelui din alveolă
Extracții de molar de minte inclus sau semiinclus:
Molarii de minte sunt, în mod normal, ultimii dinți care erup. Dacă sunt sănătoși și funcționali, aceștia pot fi utili. Totuși există câteva motive care fac obligatorie extracția lor. Se întâmplă ca molarii de minte să fie sănătoși, și totuși extracția lor să fie necesară din motive ortodontice.
În unele cazuri, molarii de minte pot crește anormal din cauza lipsei de spațiu și erup numai parțial, fiind complet nealiniați. Ca urmare, molarii de minte provoacă o serie de complicații la nivelul gingiei: edeme, dureri și abcese. Presiunea exercitată asupra celorlalți dinți și asupra țesutului osos vă poate afecta dantura definitiv, chiar dacă dinții sunt sănătoși. Uneori, molarii crescuți defectuos pot duce la formarea chisturilor și, în cazurile nefericite, la tumori ce ar putea distruge întregul maxilar.
Rezecția apicală:
Rezecția apicală este o intervenție chirurgicală endodontică prin care se îndepărtează apexul – vârful rădăcinii dintelui, precum și țesuturile înconjurătoare, în cazul în care acestea sunt infectate. Rezecția apicală este indicată doar dupa eșuarea tratamentului și retratamentului endodontic nechirurgical. Accesul la nivelul apexului se realizează îndepărtând țesutul gingival și pătrunzând la locul infecției direct prin os. Rezecția apicală se efectuează sub microscop și se încheie cu obturația de canal retrogradă.
Etapele rezecției apicale:
- Anestezierea dintelui, a gingiei și a osului unde se face intervenția
- Incizia la nivelul gingiei, în dreptul dintelui ce urmează a fi tratat și descoperirea rădăcinii acestuia
- Îndepărtarea vârfului rădăcinii și a țesutului infectat din jurul său
- Obturarea dintelui rămas
- Repoziționarea și suturarea gingiei
Sinus lifting
Sinus lifting este o procedură chirurgicală aditivă care permite inserarea de os artificial sau natural prin ridicarea membranei sinusale.
Elevarea membranei sinusale se realizează prin două proceduri:
Sinus lifting intern
Elevarea membranei sinusale se realizează în aceeași ședință cu inserarea implantului. Această intervenție se realizeză când cantitatea de os alveolar este relativ suficientă și este necesară o adiție osoasă de 1-2 mm. Este o manoperă extrem de delicată ce presupune o dexteritate ridicată a chirurgului și experiența. Cu ajutorul unui instrument se apasă ușor membrana sinusală până când are loc ridicarea acesteia, apoi se introduce materialul de adiție (substituent de os) în spațiul creat și la final se inseră implantul dentar.
Sinus lifting extern
Se recomandă în cazuri de resorbție osoasă masivă, atunci când este necesară înlocuirea unui număr mai mare de dinți. Materialul de substituție osoasă este inserat printr-o fereastră laterală realizată în sinusul maxilar și este protejat cu ajutorul unei membrane resorbabile de colagen. Aceste materiale biocompatibile aderă de osul existent și se transformă în os după o perioadă de câteva luni (6-8 luni). După trecerea acestui interval de timp se va realiza inserarea implanturilor în osul nou creat. Există posibilitatea ca implanturile să fie inserate în aceeași sedință de sinus lift extern numai cu condiția ca implantul să prezinte o stabilitate primară suficientă.